Pledoarie pentru o sociologie a corporalității [Full text]
Loïc Wacquant [1]
| Abstract: Prin acordarea unui statut privilegiat abordării emice („participative”) în detrimentul celei etice („a unui observator extern”), în cadrul acestui articol voi dezvolta o ontologie a corpului din perspectiva „sociologiei carnale”, propunând unele direcții de studiu specifice domeniului cercetării sociale. Punctul de vedere pe care îl voi propune a prins contur în urma experienței pe care am avut-o ca practicant al boxului, înțeles atât ca o activitate accesibilă oamenilor de rând, cât și ca un cadru în care corpul ajunge să fie investit cu semnificații distincte. Voi porni de la o reflecție critică a noțiunilor de agent (dualist), de structură (externă) și de cunoaștere (pe plan mental) prevalente în științele sociale contemporane, după care voi schița o concepție alternativă conform căreia omului este înțeles nu doar ca simplu animal social cu capacitatea de a vehicula simboluri, ci ca o ființă în carne și oase înzestrată cu sensibilități, suferințe, abilități existente într-o formă încorporată și situată. Voi încerca să pun în evidență importanța obținerii unei cunoașteri a elementelor implicite ale acțiunilor și practicilor sociale, elemente care contribuie la înțelegerea aprofundată a fenomenlor studiate. În același timp voi discuta modurile optime prin care ar putea fi fundamentată o procedură de cercetare care să aibă în centru o perspectivă asupra naturii umane în definirea căreia dimensiunea corporală să joace un rol fundamental. Argumentez faptul că etnografia participativă ca investigație de teren, ce presupune forme particulare de implicare și de performare a fenomenului supus studiului, reprezintă o cale utilă de investigare a cogniției, a acțiunii, a habitusului și a altor elemente care stau la baza practicilor sociale. Sublinez faptul că este nevoie de mult efort și perseverență pentru a dobândi adevărata competență caracteristică unui „observator participant”, capabil să facă față capcanelor provocate de ceea ce este experimentat ca o saturație empirică în lucrul cu obiectul de studiu. În final, voi face apel la dialogul imaginativ pe care Bourdieu îl inițiază cu Pascal pentru a evidenția necesitatea de a dobândi „spiritul acuității sociale” care, cu toate că este absolut necesar unui observator participant, nu ajunge să fie punctat cum se cuvinte în discuțiile sociologice curente.
Keywords: Agentitate, structură, cunoaştere, corp, materialitate corporală, habitus, ontologie socială, observator participant, etnografie imersivă, Bourdieu, Pascal |
[1] Universitatea din California, Berkeley, Centrul European pentru Sociologie şi Ştiinţe Politice, Paris, loic@berkeley.edu